Oleaca despre politica

Am niste colegi foarte bine porniti sa dezbata inginerii care doresc sa ne conduca. Eu nu pot sa ma implic in respectiva discutie din motive strict economice. Pur si simplu sunt cai mult mai eficiente de a realiza schimbare decat retorica :).

Alt motiv a fost bine punctat de Mordechai in postul lui: Parerea mea . Pentru mine toate campaniile astora imi lasa aceeasi senzatie ca poza din postul omului:

De observat adevarul in dreapta 🙂

Mihai

Publicat în pure comedy | Lasă un comentariu

Seth again

buna vorba spuse respectivul recent:

 

The reason they want you to fit in…

is that once you do, then they can ignore you

 

Good to remember..

 

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Replica de roman

„Noroc ca sunt destul de tanar si nu sunt foarte prost”

Auzita la TV la o emisiune de 2 lei in timp ce faceam browsing pe canale :). Mare tara aveam …

Mihai

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Stii ce simti ?

Intr-o lume alertata de valorile materiale si pragmatice, uitam ca emotiile sunt cele care ne mentin spiritul tanar. Nu bucata groasa de friptura ne da energie si ne face sa zambim cu sufletul… Nu costumele cu eticheta la vedere atrag aprecierea celor din jur.

Dar astazi putini sunt aceea carora le pasa sa mai zambeasca astfel. Astazi se intalnesc pe toate strazile zambete caricaturale care tradeaza interese meschine si deficiente sufletesti. Inconstient si grav, aceste zambete schimonosesc chipuri ignorand valorile cu adevarat autentice. Cine poate spune care sunt valorile autentice astazi? Ce puncte de referinta mai exista? Intrebarile astea imi starnesc deja-vue-uri pe care m-am hotarat sa nu le mai traiesc. Si   cred ca razvratirea asta a mea a devenit evidenta pentru cei din jur. Si mai cred ca nimic nu este intamplator si prin propriul comportament si propria gandire atragem sa ni se intample tot ce ni se intampla. Cred ca asa i-am intalnit si pe cei de la YaU care prin “munca” lor de fiecare zi reusesc sa creeze emotii. Si imi place sa simt emotii si imi place sa lucrez in concordanta cu ele. Si imi place sa fie emotiile mele adica sa le simt asa cum simt eu. Imi place sa explorez emotiile pentru ca merita sa aflu ceea ce ma face fericita. Si e interesant asa! Mi-ar placea sa-mi spui daca Stii ce simti?

Crina.

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Ce sa faci cu ideile …

Practic de la un moment dat in viata stilul meu de gandire s-a schimbat. Nu stiu cand a fost asta dar am inceput sa nu ma mai gandesc la cum fac ce trebuie sa fac ci lam ce trebui sa fac ca sa produc schimbare. Stilul asta de gandire provoaca mereu oleaca de tensiune in discutii si sunt motive pentru este asa, dar ne obisnuim :-). Am tot avut tot felul de idei de-a lungul timpului.. unele bune (lasate si implementate de altii), altele rele dar e bine ca au fost :-). Sper sa nu fiu sub influenta unui „Confirmation Bias” dar cred ca am avut dreptate in destul situatii astfel incat sa cred ca chiar pot sa fac asta bine :).

Ideea de baza in postul asta este mai complexa oleaca. Nu este foarte importanta ideea in sine (si cam oricine poate sa aiba idei decente cu oleaca de efort) important e cum faci sa se intample. La partea cu facutul este spilul intre a sti ce vrei si a avea ce sa arati :). In general sunt mai multe drumuri de la idee la implementarea ei si fiecare alege in functie de mai mult factori: frumusetea ideii, costul de evaluare, costul de implementare, potentialul de castig, timpul pana la obtinerea acelui castig, etc. Cam toti acesti factori sunt subiectivi: ce imi place mie ca idee e posibil sa te lase rece pe tine, sau eu pot sa ma incredere intr-o evaluare din ochi si sa imi iau un procent de 20% risc de eroare la evaluare dar altcineva sa vrea numarare pana la sange a tuturor costurilor implicate,  potentialul e iarasi subiectiv: unu vrea banul gros altul prefera schimbare sociala si tot asa.

Mai este un alt factor care e cel mai important: viteza :-). Ca ideea suntem undeva cam 7 bilioane (cf cu scrierea stiintifica =~ 7.000.000.000 ) de poporani pe bila asta de ii spunem Pamant. Sa luam cam un sfert de oameni care au potential de avea o idee decenta (asta face: 1.750.000.000) si din astia sa luam sa spunem 0.5% cei care chiar pot avea o idee (pregatire decenta, disponibilitate de a gandi, etc) si obtinem cam 8.750.000. Sa spunem ca am gresit cu un factor de 100 in toate estimarile si sa mai limitam si domeniul cu un factor de 10 (am presupus ca putem imparti industriile in cam 10 gramezi in care cineva s-ar putea misca cu gandirea) si obtinem cam: 8.750 de persoane. Cine sunt astia si cum trebuie ei vazuti ? Astia sunt concurenta ta potentiala. Pentru orice idee ai avea tu este o sansa ca inca cateva mii de oameni sa o aiba/fi avut :-). E un gand al dracu de enervant. Mereu cand ai o idee trebuie sa vezi daca este sau nu gandita inainte. Probabil sunt cu calculele putin pe campie dar sa spuneam ca in loc de 8000 sunt doar 1000 :-). Faptul ca in momentul in care tu ai o idee este potential ca inca 1000 de alti oameni sa o fi avut si eventula sa se fi apucat este inspaimantator. Cred ca asta este un factor destul de mare pentru rata asa de mare de failure pentru un start-up.

Eu personal am patit de multe ori ca sa ma gandesc la ceva sa o caut pe net si sa vad ca este :-). Si de obicei era in stadiu  destul de avansat de implementare (aka. exista produs si echipa de sales si tot ce trebe). Annoying :-(. Se mai plang si altii:  Hurry.

Concluzia e simpla: Cand ai ceva ce crezi ca e util PUNE MANA SI FA-O SA MEARGA!. Cu fiecare secunda care trece creste probabilitate unul din cei 1000 de concurenti sa poata obtine finantare mai buna, developeri mai rapizi, piata mai deschisa, etc. Sau fa-o open source si transforma ideea in miscare si asociaza-te cu tempo-ul miscarii. Iti vei creste brandul personal si probabil o sa ai de castigat si financiar (poate nu indeajunsa pentru harem-ul mult visat dar suficient).

Ca ajung la ce m-a pornit cu postul asta. Azi mi-am cristalizat o idee decenta :-).  Clocea ea de ceva timp dar nu am avut timp si azi m-a izbit. Vorbim de Task Oriented Desktop aici.

Presupune ca dupa ce te loghezi in loc sa vezi documentle lui hector pe care le-ai intins pe poza verde de backgound vezi doar proiectele la care lucrezi sau ai lucrat. Cand alegi un proiect iti revine contextul sistemului de la momentul in care lucrai la acel proiect (resursele asocitate cu el si doar alea :-): doar mail-urile care le-ai primit in timp ce erai in contextul respectiv, doar chat-urile facute, doar documentele salvate atunci, doar documentele in lucru de atunci, etc. Aplicatiile sunt in starea in care erau cnad ai inchis, totul la fel cum era. Tot ce se intampla in sesiunea aia va fi ascotiat si vizibil doar in cadrul acelui context. Poti exporta daca vrei un context intr-o lista externa daca doresti si de acolo sa le pui unde ai nevoie, etc. Asa ceva mi-ar place.

Sa analizam:

Potential:

– game changing. Ai posibilitatea cu o implementare buna sa schimbi modul de lucru in organizatii complete.

– revenue. Cu o politica agresiva de licentiere si cu o piata permisiva poti face o groaza de bani.

Riscuri:

– piata nu permite (80+% piata de windows si acolo nu poti interveni, restul e mult apple si acolo la fel si linux) revenue-ul respectiv.

Beneficii:

–  Beneficii sociale: se pot obtine optimizari extrem de bune pe modurile de lucru.

– Recunoastere puternica pentru innovatie.

Costuri:

– majore: Majoritatea aplicatiilor din cadrul unui ecosistem vor trebui adaptate pentru a se putea integra intr-un astfel de sistem.

Timeframe:

– ani de zile.

Altii:

– Nepomuk: http://wiki.mandriva.com/en/Nepomuk-Scribo_task_oriented_desktop

– Plasma: http://techbase.kde.org/Projects/Plasma/TheWaysOfThePlasma

http://ifacethoughts.net/2008/08/26/task-based-desktop/

Ce poti face 🙂 ?

Mihai

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Bullshit comercial :-)

Acum ceva timp intr-un anumit context am auzit vorba din titlu facuta cu referire la procesul de vanzare. Acum sa fiu cinstit de vreun an jumate cam am ideea asta fixa ca business-ul este un joc de posturing (in sensul ca cel care poate sa „arate” mai bine de obicei castiga mai mult fata de pozitia lui evaluata obiectiv). De aia in mod normal nu prea am reactionat in acel moment. Nu prea are rost sa intri in discutii in contradictoriu cand si tu si interlocutorul va bazati pe idei „simtite”, nu prea are rezultat pozitiv discutia decat daca cineva cedeaza complet. Si atunci ori ignori pozitia interlocutorului si faci ce crezi ca e bine ori cedezi si iti supui timpul ideilor lui/ei. Si cam stii rezultatul asta in primele 2-3 minute asa ca nu are rost sa pierzi timp pretios.

Dar sa revenim la oile noastre: gasit un studiu (MIT-ul dragul de el) printr-un blog care m-a dus la site-ul asta: Phychology Today si la un articol interesant. Ideea e ca s-a facut un concurs de idei de  business: un set de candidati tin o prezentare despre o idee de business si un set de investitori aleg pe cele bune (aka. promitatoare). Prezentarile se tin live. In paralel aceleasi ideii se vor evalua de catre un grup de experti financiari tot cu scopul de a alege pe cele bune (aka. promitatoare). Diferenta era intre faptul ca investitorii puteau privi pitch-ul pe cand expertii financiari nu (ci doar numerele din plan). In paralele cu cele doua s-a pus un device (sociometru spun ei) care dadea o masura a gradului de incredere prezentata si transmisa audientei de catre prezentatori.

The result: masuratorile sociometrului au prezis decizia executivilor si nu s-au potrivit cu decizia celor care nu au vazut omul la fata :-). Concluzia trasa ar fi ca pentru un investitor conteaza mai mult cum prezinti decat ce prezinti :-). Si vanzarile in definitiv tot un pitch de idee pentru bani sunt asa ca sunt destul de sigur ca teoria asta se aplica si acolo. Probabil de aia toti vanzatorii care au facut cate ceva au un anume tip de aroganta in ei (nu cred ca ar ajunge pe pozitia sa o exercite daca nu ar avea-o).

Za article: Great ideas vs. confidence: Which counts more?.

Mihai

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Expertul in sucuri :)

Eu am un soft spot pentru oamenii care pun pasiune in ceea ce fac (indiferent daca acel lucru e ceva ce imi place mie in mod deosebit sau nu). Motivul e destul de simplu: am observat ca in general pasiunea coreleaza destul de bine cu excelenta intr-un domeniu si imi plac ideea de excelenta. Dar sa revenim la sucurile din subject. Am dat ( tot la Seth 🙂 ) de  un articul despre un om al carui pasiune sunt sucurile carbogazoase. A refuzat pe  Pepsi si pe alte companii mari si a realizat ceva interesant in schimb.

Articoul original este aici: Amazing Soda Shop si filmul (care este si in cadrul articoului) este urmatorul (merita urmarit):

Mihai

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu